Sau mai bine zis sa ramai fara bani. Falimentul nu e asa usor de dat atunci cand ai o firma. In mod evident e vorba despre altceva. Mai precis despre cum inteleg unii oameni sa sustina ceva ce le place.

Sau nu le place. Unora le place sa mearga la teatru. Altora le place sa fie vazuti la teatru. Mergand mai departe unora le place sa participe (activ) la evenimente culturale. Unele din ele costa. In cazul acesta interesul unui socialite necotizant scade rapid, individul pierzand batalia sociala prin neprezentare. Totusi, daca bunul simt nu cere taxa de intrare explicita, ci doar o sustinere, e mai rau ca la cutia milei. La biserica oamenii care merg acolo simt o frica divina care ii indeamna ca vireze cash in recipient.

Cultura nu este pentru toata lumea. Socializarea insa este, desi sunt niste diferente, asa numite sociale.  Aceste diferente se concretizeaza prin variate grade de bun-simt, ce au ca urmare comportamente diferite. Daca avem un comportament preponderent hei-rupist – ceea ce inseamna in acceptiunea mea haiducirea resurselor – se va ajunge la epuizarea energiilor financiare si in cele din urma morale ale voluntarilor. In principiu cei ce nu ofera ceva pentru ceva ce le place, inseamna ca de fapt nu la place sau nu-si permit sa la placa(asta e un aspect mai delicat totusi). E pacat sa se duca naibii o chestie care ar putea fi ceva cu adevarat neconventional(nu in sensul conventional de neconventional) si ar putea sa ajute lumea doar pentru ca nu si-a gasit pur si simplu audienta potrivita.