Asta e o intrebare pe care o auzi de mult ori cand ai placerea sa cunosti oameni noi. Tu ce faci? Bine! De cate ori ai auzit aceasta intrebare de-ti vine rau. Si pana la urma ce e rau in asta? Oamenii sunt curiosi si vor sa stie cu cine stau de vorba. Exista totusi niste aspecte…

Tu ce faci?

Sa le luam pe rand. Si vom vedea si motivele aparente, cat si motivele ascunse, motive ce de obicei nu fac cinste cuiva. Pentru ca de multe ori intrebarea nu se termina aici, ci continua cu alte intrebari de natura de a obtine detalii suplimentare din care se pot trage concluzii. Avem asa…

Tu ce faci? – prin asta vrea sa afle daca esti student, la ce facultate esti, unde lucrezi, ce hobby-uri mai ai etc. Dar DE CE? Avem asa: daca nu esti sau nu ai fost student e naspa, pleci cu puncte minus si deja esti susceptibil de a fi prost. Dar conteaza si facultatea. Daca esti la particulara din nou, puncte in minus. Facultate de stat “prost vazuta”? – alte puncte in minus. Lucrezi o chestie plictisitoare si repetitiva? Nasol.  Prin natura job-ului nu interactionezi cu publicul/clientii/oameni influenti? Atunci esti cu adevarat neinteresant si nu mai meriti nici un minut de atentie. Poate doar jumatate de minut pentru o scuza grabita.

Dupa cum vad eu lucrurile, numai puncte in minus. Asta pentru ca am abordat o perspectiva negativa. Pe de alta parte sunt destui entuziasti carora o persoana noua li se pare minunata, dar se desumfla pe masura ce afla din ce in ce mai multe detalii despre viata si ocupatia respectivului.

Lumea este interesata de oameni cu relatii, ei insisi nefiind neaparat parte dintr-o retea retea de oameni influenti. Ceea ce intr-un fel este foarte normal pana la urma. Dar unii(am vazut multi) sunt de-a dreptul disperati de atentie si de parvenitism. Sufoca pur si simplu persoana identificata ca dezirabila ca prieten si chiar o desemneaza ca atare(“am eu prieten care….”). Laudatul cu ajutorul cunostintelor e alta poveste ce poate fi dezvoltata.

Unii pun astfel de intrebari si pentru ca nu au despre ce vorbi si evident, au nevoie de niste ancore ca sa poate porni o discutie. Problema cu astfel de intrebari este ca sunt invazive. Persoana care pune intrebari este curioasa, pe cand interlocutorul se simte descusut,chestionat, interogat in functie de insistenta si precizia intrebarilor, ceea ce induce o senzatie de inconfort. In mod evident la aparitia unei astfel de senzatii persoana intrebatoare devine imediat antipatica.

Tot in registrul evaluarii unei persoane vin intrebarile despre posesiunile respectivului gen: ce masina are,e a lui, e in leasing, unde sta, cu chirie sau proprietar, cu cat a cumparat, de unde a avut banii. O parte din aceste intrebari pot fi explicate prin obisnuita invidie. Manifestarea lor verbala totusi caracterizeaza pe cineva lipsit de tact, bun simt sau, atunci cand sunt exprimate direct, pe cineva sincer. In cazul de fata, ca si in multe altele, sinceritate(adevarul) este marfa proasta.

Deci de ce sunt oamenii asa curiosi vis-a-vis de ceilalti? Pentru ca sunt oameni?