Vrajitorul din Oz

Acest post este un pic deosebit de ce scriu eu de obicei si nu are legatura decat de departe cu Vrajitorul din Oz. Si aici ma refer la faptul ca toti cei ce intrau in Orasul de Smarald erau obligati sa poarte o pereche de ochelari de sticla verde, si astfel totul parea de un verde smarald 😛 Dupa aceasta introducere, sa mergem mai departe…

Mergeam cu bicicleta azi pe dorobanti in drum spre vestita saorma de la Genin(pe Calea Floreasca) si mai uitam la iarba ce separa sensurile. Si acesta iarba avea o culoare verde aprins foarte fain. Aveam niste ochelari de soare “speciali pentru condus” cu lentila de o culoare oarecum maronie ce incalzeau peisajul. Ii dau jos si iarba ramane fara viata. Ceea ce ma duce cu gandul in alta parte. Unii stau tot timpul cu niste lentile prin care vad lumea intr-o lumina mai calda decat este de fapt.

Mai mult, vazutul lumii in culori calde e frumos, dar cand o faci mai mereu, ramai doar cu visatul si realitatea trece pe langa tine. In momentul cand nu mai poti sa-ti dai jos ochelarii ai ajuns intr-un punct periculos: ai innebunit. Traiesti in lumea ta ca un neuron in capul unei blonde si nu-ti mai trebuie nimic.

Imi aduc aminte de niste cazuri citate acum cateva luni pe net legate de isteria provocata de filmul Avatar, cand niste locuitori nordici ce au vazut soarele doar in poze, dupa ce s-au holbat la filmul respectiv au devenit atat de socati incat erau gata sa se sinucida pentru ca lumea lor parea total lipsita de viata.

Si eu ce voiam sa zic? E bine sa traiesti in lumea reala, tinand cont de toate probleme si mai ales tonurile de gri pentru ca este lipsita de culoare, sau in lumea ta roz riscand ca la un moment dat sa exista un impact dur cu un perete de beton. Si nu e roz si pufos…

2 thoughts on “Vrajitorul din Oz

  1. amator

    cam cliseic, si un raspuns urmarind aceiasi idee ar fi : e mai bine, cum ti-e tie mai bine. nu castigi nimic frustrandu-te cu separarea exacta a ceea ce e cald si ce nu e. si nu in ultimul rand, viata inseamna schimbare. deci nimic nu este fix => din nou, totul este relativ…parerea unui amator 😀

    Reply
  2. D H

    …Vrajitorul in Oz… daca se discuta
    despre realitate si viata imaginara, titlul este chiar bine ales, povestea implicand in totalitate subiectul ideii tale 😉 Sincer nu cred in existenta oamenilor care traiesc in “lumea roz” al viselor (si aici hai mai bine sa ma refer in mod expres la romani, cei care traiesc in societatea din zilele noastre).
    Daca chiar exista inseamna ca sunt la spitalul 9[cum ai zis si u],in drum spre el…sau ca este o iluzie vazuta din exterior si
    neinteleasa indeajuns de bine de noi, spectatori din umbra. Sa visezi nui rau, chiar este un must have,dar eu as denumi-o altfel…apropo Legea atractiei…gandirea pozitiva.
    Sa traiesti in realitate dar sa ai in tine optimismul este indeajuns sa treci peste orice si sa atingi telurile dorite,de la totul relativ sa schimbam macazul si sa zicem ” Carpe Diem”, nu e nevoie sa vezi viata in gri, nici sa ai un impact dur cu peretele de beton cand te trezesti. In concluzie trebuie doar sa iti traiesti viata asa cum e, cu bune si cu rele, asta ii da culoare si farmec.

    H

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *