Cine a avut ghinionul sa-si parcheze masina pe langa Semanatoarea, pe partea cealalta a raului fata de statia de metrou dar pe trotuarul de langa apa, a avut o mica (dar scumpa) surpriza. Avand in vedere ca luna cadourilor a sosit, Politia Romana s-a gandit la noi surse legale de a avea incasari en-gros, si anume ridicarea masinilor parcate necorespunzator. Este adevarat ca eu am primit o avertizare cu vreo luna in urma lasata la stergator in care se mentiona ca in trei zile imi vor ridica masina daca o mai parchez acolo. Dar timpul a trecut, si Politia a avut rabdare ca lumea sa uite de notificare, urmand sa-si aduca aminte printre injuraturi de neinsemnata insemnare primita pe parbriz. Evenimentul nu e o noutate, anul trecut, tot in sezonul inzapezit rau, cand nu aveai unde sa-ti parchezi masina din cauza zapezii, am fost amendat, eu si inca cel putin cateva zeci de alti soferi care nu au vrut in ruptul capului sa-si parcheze masinile in Db. Amenda a venit abia prin iunie. Cand am fost sa o platesc, politistul mi-a si aratat binevoitor cum as fi putut evita contraventia: Puneam mana pe lopata, dadeam zapada la o parte si parcam masina. Dar eu roman fiind, nu as fi facut asta pentru ca a doua zi cand plecam, altcineva mi-ar fi luat locul pentru a carei curatare am facut bataturi. Poate de invidie l-as fi inzapezit la loc….

Barbatii au tot timpul tendinta sa focalizeze femeile cum le vad: pe strada in tamvai in metrou la cinema, teatru, pe scurt tot timpul. Dar devine destul de deranjant sa te uiti la cineva nu numai in scopul mentionat anterior, dar si asa in general. Cand te uiti in ochii cuiva, iti dai seama imediat la ce anume se uita. Cum ar fi sa exista o lentila de contact care sa iti permita sa te uiti oriunde si ceilalti sa nu isi dea seama la ce te uiti. Mai mult, sa ai o privire in ceata ca si cum ai fi orb. Asteptand aceste inovatii tehnologice, cre ca putem sa ne multumim si cu ceva mai putin discret dar foarte eficient cand vine vorba de fotografii.

Dupa cum se poate vedea, aceste pisoare au paravanul despartitor deosebit de inalt. Pozele au fost capturate fara sa cer voie faiantei inconjuratoare intr-un restaurant turcesc din C-ta. In primul rand se vede ca paravanele nu au fost incluse in plan de la inceput, dar probabil, din cauza plangerilor repetatea ale clientilor stresati s-au hotarat sa produca acest scut. Eu cred ca de fapt, turcii s-au speriat de romanii care veneau sa faca depuneri alaturi de ei, si de aceea au simtit nevoia de a fi protejati de ciobanestii mioritici.

Eu ma intreb ce fel de oameni au potentialii alesi ai poporului. Oare cum isi aleg discursurile si tinuta. Pozele in care apar mi se par formale. E normal sa fie asa. Dar ar trebui sa il surprinda pe respectivul dintr-un unghi avantajos. Totusi, mesajul transmis de senatorul/deputatul tau wannabe mi se pare aiurea. Am auzit putin mai devreme un text care suna ceva in genul “.. in primul rand sunt om…” Pot zice despre astfel de afirmatii ca sunt cu adevarat truisme. Suna complet fals. E ca si cum cineva iti zice La Multi Ani ca si cum te-ar informa cat e ceasul si iti da cadou un produs cosmetic luat la promotie. Daca ar fi dupa mine, mai bine as alege ca echipa de campanie niste scenaristi din blamatele filme americane. Aia parca reusesc sa faca un discurs mai bun decat sunt in stare astia ai nostri in situatii reale. Chiar daca e o inventie tot ce se intampla in filme, cred ca ar fi mai bine pentru noi ca cineva sa isi dea seama ca oamenii nu sunt chiar atat de retarzi, fapt demonstrat de prezenta scazuta la urne…. decat sa auzim niste cuvinte circulare tiparite la infinit. Si bineinteles ca exista si sloganurile in versuri. 

Voi v-ati lasa copilul pe mana unui terapeut DeMent?

Pentru ca tot e plina campanie electorala, toata lumea trebuie sa faca ceva. Eu de exemplu, am incercat sa produc niste caldura in masina deoarece era cam frig. In acest scop, brusc mi-am dat seama ca am nevoie de niste afise electorale. Nu e important procedeul prin care eu din afise electorale obtineam caldura in masina, ci faptul ca aveam nevoie de ceva cam de marimea unei foi normale si un pic mai groasa, un carton era perfect. Deci, cum treceam aseara prin comuna ialomiteana Gheorghe Doja, in fata primariei(?) am zarit mult doritele, mult lipitele, si mai ales mult scuipatele panouri electorale, evident pline de chipurile viitoarelor alesi(cei mai norocosi). Evident am desprins cateva foi pentru scopul mai sus amintit. Din pamant, din iarba verde sau poate din zapada apare un mos cu baston, d’ala de care aveti toti la bloc in 2-3 exemplare minim, si incepe sa se agite si sa-mi admire desteptaciunea, asta pentru a o scoate pe a lui in evidenta. Deoarece intentia lui declarata si imediata a fost sa dea telefon la Politie la Urziceni pentru a-mi raporta numarul de la masina. Eu am ramas oarecum frapat ca omul acela chiar vorbea serios, dar mi-am dat seama ca era un caz clar de invidie. Cum adica, stai acolo si te plictisesti, e duminica seara, toata lumea a uitat de tine si tu stati si pandesti, doar doar o veni cineva sa rupa un colt de afis, si uite ca asteptarea nu e in zadar, vine un destept care nu rupe unul, ci mai multe afise? Un eveniment ce trebuie neaparat raportat la judet. Noroc ca in Urziceni era meci de fotbal si toata suflarea purtatoare de pulane avea intalnire cu firul ierbii de pe gazon. 

Iau si eu in discutie subiectul dezbatut pe larg in nenumarate randuri de multi ani incoace. Sunt doua pozitii clare fata de aceste subiect: cei care ar lua cainii strazii in brate, le-ar da de mancare, i-ar pupa in bot si atunci cand te latra pe tine,cel care treci pe langa bloc, sa creasca ficatul in ei de satisfactie, deoarece cainele “lor” te pune la respect, si ceilalti care i-ar impusca. Intre ei se afla masa de manevra, adica simpatizantii javrelor pe de o parte si cei carora aceste vietuitoare simpatice le sunt indiferenti. Totusi, care este atitudinea corecta fata de intruziunea intr-un ecosistem care clar nu le este destinat(nici pe cale naturala si nici artificiala) ? Daca ma intrebati pe mine, ar trebui stransi de urgenta si vanduti la chinezi cu ocazia unei sarbatori echivalenta cu Pastele nostru. Sau si mai bine, ii adunam in centre speciale, pe care sa le denumim, mult mai potrivit, centre de reproducere. Astfel vom putea asigura un flux continuu de “delicatese” catre cei interesati.